Feeds:
Posts
Comments

Din arhivă

Prajitura cu caise, făcută în luna iulie, într-una din nopțile mele albe, cu drag, pentru colegii mei, pe care nu i-am mai răsfățat de ceva vreme… . Dar lucrurile nu rămân așa!!!

P1010432

”Puțină” cremă de vanilie

P1010437

Încooooo-looo-NAAAA-REA!

P1010441

Deghizarea

P1010459

Porționarea

P1010454

P1010471

Imaginează-ți…

…o zi răcoroasă/ploioasă. Vii acasă și nu știi ce e mai rău: că nu merge liftul și e mult de urcat până la etajul 1 :-P sau că umbrela nu a fost waterproof :-) ?!

Descui ușa și, de dincolo de umbrelă, vine un val de căldurică, de ”acasă”, de copilărie. Mmm, ba nu! Ah, ce e?! Mai strâmbi puțin din nas, exact cum te-a învățat motanul Tom că se identifică urma unei plăcinte :-)

Imaginează-ți, mai bine, gogoșele coapte în cuptor și  umplute cu gem (sunt făcute anul trecut, în noiembrie) Imaginează-ți asta:

IMGP1869

Îmbrăcate în lapte și ou

IMGP1871

”Sigiliu”: dulceață de căpșuni și de vișine

IMGP1875

IMGP1879

IMGP1883

IMGP1885

IMGP1888

Bonus: Making of

Din categoria: Dacă mă dau cuminte, sigur capăt și eu ceva…

IMGP1601

Și daaaaaaaaa! A avut parte de porție dublă+din partea casei. Cine poate să îi reziste?! :-D

Rețetă luată de aici

Desertul casei, deja :)

P1010712

Alviță, desigur. Cu blat subțirel, variantă tunată :-)

P1010715

P1010722

P1010725

Un buchet de flori. Sau nu…

IMG_7197

IMG_7198

Si acum… Pe locuri, fiti gata, start!!! Run for chocolate! A cake for THE runner :-)

IMG_7231

IMG_7261 IMG_7210

IMG_7211

Cadou

Imag007

Nu am poza si cu sectiunea, pentru ca l-am oferit in dar. Dar se zvoneste ca a fost bun :-)

Ah, si treceti cu vederea finisajul…fluid pe alaturi sau pe ici pe colo, prin punctele esentiale: era o zi fierbinte de sfarsit de vara

Alb si elegant

P1010574

P1010571

P1010570

P1010582

P1010583

Blat de biscuit,cu două picături de esență de migdale

P1010474

Se amestecă ananasul rece și dulce cu frișca țeapănă și vanilată

P1010481

apoi cu o cremă fină de mascarpone

P1010482

rătăcim fulgii de cocos cu restul de mascarpone

P1010484

se întinde crema din abundență, pe blatul însiropat cu suc de ananas

P1010486

P1010491

În crema de cocos se topesc bucățele de marțipan îmbrăcat în ciocolată neagră

P1010493

Exterior comestibil din pastă de zahăr, avariat crunt din cauza caniculei.

radu's_birthday_011

P1010497

radu's_birthday_022

 

 

Se poartă roșu

P1010406 P1010407

P1010410 P1010416

P1010415

P1010413

P1010419

P1010418

Delicious red

Imag006 Imag008

Imag007 Imagine0033

Ca licențiat în sociologie, am avut ocazia să citesc pe această temă: indivizii poartă măști, exact ca și cum lumea ar fi o scenă de teatru. Da, de la Shakespeare vine :)

Ca om, singură îmi setez măștile dar nu mereu îmi aleg scena unde să performez. Cât de bine trebuie să te cunoști dincolo de mască, pentru ca atunci când cortina se deschide în fața unei audiențe necunoscute, să știi să pui masca corectă?! Și cât de puternic trebuie să fi ca să o poți da jos după aia, chiar dacă auzi un ropot de aplauze?

Și cât de încăpățânat trebuie să fi când nu vrei să dai jos o mască de face parte din altă piesă? Alături de amintiri, pe care le purtăm mereu după noi, măștile sunt accesorii constante. Și tot cu ele putem să estompăm o amintire, să alungăm o emoție, să secăm o lacrimă, să legăm graiul și să închidem sufletul.

Ce ne-am face fără ele? Dar ce ne facem când sunt prea multe? Oamenii nu își vor mai purta crucile ci măștile.

Pe câte din ele le purtăm pentru ca alții să ne vadă altfel și pe câte pentru ca noi înșine să nu ne vedem așa cum suntem, deși așa ar trebui să fim?

Și când se adună prea multe, doar cei care ne-au văzut  fără ne pot ajuta să le dăm jos. Și doar ochii lor să ne fie oglindă și doar mâna lor în mângâiere să ne acopere fața.

Older Posts »