Se poartă roșu

Delicious red

Cu mască/fără mască

Ca licențiat în sociologie, am avut ocazia să citesc pe această temă: indivizii poartă măști, exact ca și cum lumea ar fi o scenă de teatru. Da, de la Shakespeare vine

Ca om, singură îmi setez măștile dar nu mereu îmi aleg scena unde să performez. Cât de bine trebuie să te cunoști dincolo de mască, pentru ca atunci când cortina se deschide în fața unei audiențe necunoscute, să știi să pui masca corectă?! Și cât de puternic trebuie să fi ca să o poți da jos după aia, chiar dacă auzi un ropot de aplauze?

Și cât de încăpățânat trebuie să fi când nu vrei să dai jos o mască de face parte din altă piesă? Alături de amintiri, pe care le purtăm mereu după noi, măștile sunt accesorii constante. Și tot cu ele putem să estompăm o amintire, să alungăm o emoție, să secăm o lacrimă, să legăm graiul și să închidem sufletul.

Ce ne-am face fără ele? Dar ce ne facem când sunt prea multe? Oamenii nu își vor mai purta crucile ci măștile.

Pe câte din ele le purtăm pentru ca alții să ne vadă altfel și pe câte pentru ca noi înșine să nu ne vedem așa cum suntem, deși așa ar trebui să fim?

Și când se adună prea multe, doar cei care ne-au văzut  fără ne pot ajuta să le dăm jos. Și doar ochii lor să ne fie oglindă și doar mâna lor în mângâiere să ne acopere fața.

În așteptare…

Oare ce mi-ar fi zis cand m-au zarit?!

Amestecate

Alviță cu blat de pandișpan și un strat fin de ciocolată neagră

Tiramisu îmbrăcat în paiete de ciocolată

Ce vrăji am mai făcut

deși nu sunt Samantha

Ciocolată de casă

Ep.1 Cu alune de pădure

Ep.2 Cu vișine confiate (care nu se văd, dar am martori care pot băga mâna în foc) și cu un strop, haaaai doi, de vișinată

Aici parcă se văd bucățele mici de vișine

Și o mușcătură

Alt trandafir

Același cozonac din toamnă, dar deghizat în floricică 

Încă nu seamănă a trandafir, nu?

După 45 de minute lăsat la crescut…adică la înflorit, pardon! Tot nu seamănă?!

Poate acum?!

Și din profil

One missing piece… Lumea se juca deja cu trandafirașul He  loves me, he loves me not Și în fiecare…”petală” se ascunde crema de nucă și lapte.

Vine, vine, priiiii-mă-vaaaa-raaaaaaaaaaaa/Se-așterne-n toaaaaa-tăăă țaaaaa-raaaaaaaa

Floricele-n bu-că-tăăăă-riiiiii/

Hai să le mancam, copii!

Don’t judge a cookie by its cover

Asta ar trebui să fie o regulă universal valabilă. Arată delicios, nu? Dar, recunosc, interiorul nu a fost direct proporțional. Deși am respectat rețeta… .

Din nou, rețetele nu sunt mereu cele mai bune, nu se aplică la fel pentru toți. Ceea ce înseamnă că depinde numai de flerul nostru, de intuiția noastră, să ne dăm seama în avans de rezultatele unor acțiuni ale noastre. Și acum vorbeam tot în general. Ca să nu intru în discuții profunde, căci nu e postul potrivit , vă las să vă delectați cu această tarta cu ananas și cireșele. Bună, de data asta. Data viitoare aproape perfectă

Din pasiune

Promit să mă perfecţionez şi să fac şi în varianta colorată, că tot vine primăvara în curând.

Pentru azi, trandafiri din plastilină din ciocolată albă. Home made şi comestibili. Deşi nimeni nu se încumetă să îi mănânce, de dulci şi frumuşei ce sunt.

De aici

 

Chocolate all over

Comentarii mai multe despre ciocolată sunt de prisos