Am fost la Târgul de Carte Kilipirim. Parcă ieri, nu mai ştiu când. În fine, nu asta ne “enteresează”. Am rămas plăcut impresionată să văd că, faţă de alte ediţii, există multe titluri noi. Dar, ca la toate ediţiile, reducerile sunt mai ales la cărţi de zac prin depozite de cine ştie câţi ani. Şi acuma fac curăţenia de primăvară. Păi da! Nu trebuie să facă loc pentru cărţile de la ediţia de acuma? Trist, de fapt…
Am avut nişte tentative să îmi cumpăr două romane dar la cât am de citit pentru licenţă, mi-am dat peste labe -pardon!- 
Sigur aş fi citit însetată romanele şi aş fi dat uitării marea bibliografie. Aşa că nu m-am riscat 
Totuşi, ca la orice ediţie de târg de carte şi ca de fiecare dată când intru în orice librărie, din orice ţară, rămân pierdută în faţa standului cu cărţi de poveşti. Mă fac mică şi mă uit la toate cum sunt atât de frumos colorate. Şi groase! Şi au un miros fantastic. Când eram mică aveam 2 cărţi cu poveşti, dar nu aveau poze colorate iar paginile se desprindeau din copertă. Dar prindeau culoare când mi le spunea bunicul, la lumina focului din sobă. Se strecurau raze de foc pe lângă uşiţa de la sobă şi se unduiau ca într-o vrajă pe tavan şi pe faţa mea, vârâtă sub braţul lui, mângâiată la pieptul lui.
Am cumpărat cărţi de poveşti de fiecare dată când se mai năştea vreun verişor, nepot sau fin. Era primul cadou pe care îl ofeream. Şi de fiecare dată, recunosc 
, mă uitam cu jind la ele. Parcă îmi venea să le opresc eu pe toate :-S . Îmi ia mult timp să le aleg, la câte oferte sunt. Cele mai cele poveşti, basme din toate culturile, basme best hits ş.a.m.d. Dar mereu mă vor atrage acelea pe care atunci când le deschid scârţâie un pic. Un pic doar, la copertă. Şi cele care sunt desenate în dulcele stil clasic, şi cele care nu au hârtia aceea fină. Deşi îmi plac şi alea . Dar sunt unele cu o hârtie mată, un pic cartonată pe care se văd şi mai bine desenele. Şi se simte minunat când trec cu palma pe pagină. Ah, şi mirosul dintre coperţile grele şi groase…..
Nu mi-am luat niciodată pentru mine din cauză că nu mă pot decide pe care să o iau. Şi poate şi pentru că mă bate ăla mic şi negru pe umăr : ” Alooo, a trecut vremea ta! Revino-ţi! Şi lasă cărţile la copii, nu le lua tu pe toate! “
