De ce nu există la Călăraşi hipermarket adevărat? Am stat azi şi m-am întrebat, în timp ce încercam să ies mai repede din tentativa de mini-hipermarket din oraş. Sunt 2 în oraş : unul din ele, mai civilizat şi mai aprovizionat, undeva la marginea oraşului, în renumita zonă NATO, unde la etajul 3 al unui bloc e vreun grajd pentru caii lihniţi de foame. Măcar de i-ar fi mutat la parter că, la cât de slăbiţi sunt, nu ştiu cum îi mai urcă “propretarii” la etajul 3, după o căruţă plină ochi cu cale ferată şi după zeci de beţe pe spate. Şi tot în zona aceasta mai cad şi bucăţi din acoperişul blocurilor, aşa…la întâmplare. A, şi tot aici s-a mutat renumita librărie Mihai Eminescu.
Acuma se explică de ce acest magazin e mai civilizat şi mai aprovizionat: păi să te duci ca pieton, adică fără maşină, e periculos. Ori cade de sus vreun pietroi, ori…hai să zicem mai bine să nu te prindă seara pe acolo, şi cu sacoşa plină. Foamea-i mare!
Şi se mai explică şi de ce nu mai citesc oamenii. Ori s-a încercat o culturalizare subtilă şi oarecum forţată a locuitorilor din NATO şi au mutat librăria, care pentru mulţi ani a fost singura din oraş, ori oamenii nu citeau nici înainte şi stătea stingheră pe bulevard, oftând la chiria excesiv de mare. Cu o carte de colorat nu se stă în primul rând. Aşa că Nato, here I come!
Cel de-al doilea mini-hipermarket, cu un nume ce şi-l merită din plin -Penny(s)- este în buricul târgului, fix lânga staţia de autobuz. Şi cum singurul autobuz care circulă, aţi ghicit, autobuzul nr.1 
, vine cam la 30 de minute, orice babă, orice tanti şi orice flăcău care tre’ s-ajungă în satele de lângă oraş, pierd timpul prin magazin. Nu am văzut o debandadă mai mare nicăieri. Şi nişte produse de abia acuma înţeleg de ce zac ăştia pe la spital cu bube în cap şi pe sub limbă. Sunt şi din astea cunoscute, dar marea lor majoritate nici pe vapor nu sunt făcute…. Grav!
Din toată lista mea am reuşit să cumpăr pastă de dinţi. Şi gumă, de la casă, că tot stăteam degeaba. În magazin mi s-au întâmplat următoarele ( încerc să fiu mai puţin subiectivă 
, trag o “şchiţă” ):
- o babă mă întreabă cât costa nişte covrigi glazuraţi. Sunt amabilă, caut preţul pe raft, îl găsesc într-un final, îi spun, baba vociferează că la ea la Tonea (un sat) sunt mai ieftini. I-as fi zis ” Scump, doamnă, scump” dar nu îmi venea să mă distrez de una singură.
- merg mai departe. Dau peste un iaurt dubios. Wtf… zici că era second-hand, dacă mă înţelegeţi….
- dau să merg mai departe când o văd pe babă că vine în viteză spre mine, cu căruţ cu tot. Era ceva distanţă între noi. Ajunge, ia 3 produse din coş şi mă întreabă ce sunt ele şi cam cât ar costa. ‘Aide, bre! Ur so fuckin’ kidding me! Dau să râd dar se supără pe mine şi mi le bagă sub ochelari, şi se uită la mine ca şi cum aşteaptă explicaţii. I-am zis că nu ştiu sigur ce sunt. Nu-mi dădeam seama dacă era ciocolată neagră sau smoală. Avea şi nişte drajeuri fosforescente răăăău. Să fi fost drajeuri sau otravă de şoareci?
- plec de lângă babă. O mai văd o dată, mă vede şi ea şi tresare. Cred că mai văzuse ceva dar dacă mai venea iar după mine îi ceream comision…
- deodaaaaaaaaaatăăăăăăăă, la raionul de electronice şi electrice ( un tv, 2 ceasuri şi 3 casetofoane tocma’ bune de scos la grătar sau de cărat prin parc, la subsoară) angajatul Penny(s)-ului vine şi porneşte casetofonul. Ce să fie, ce să fie? Îşi dădea concursul nimeni alta decât Maria Ciobanu! Deci angajatul era şi M.C. Hehe…M.C. Penny(s). Evident am vrut să îl opresc dar stătea ăla p’acolo. M-o fi văzut strâmbând din nas şi pornită să stric cheful clienţilor fideli, inclusiv al celei mai mustăcioase femei din lume. Deci la Cl se ascundea
- am ieşit uşurel din magazin, cu o pastă de dinţi şi o ciungă. Nici cerşetorii nu m-au tăbărât. Or fi zis că dacă am cumpărat doar atâta sunt chiar mai rău decât ei.
A, între timp mi-am adus aminte de ce nu există hipermarket adevărat în oraş. Păi, vorba lui Băsescu, suntem pe axa Bucureşti-autostradă-Constanţa, deci se ajunge uşor şi repejor la hypermarche-urile adevărate. Şi…cel mai important: suntem la o aruncătură de băţ de Silistra, unde marfa-i “eftenă”, variată şi excelentătă
OMG OMG…2 mustăcioase???
Nu era agent de pază, era ca şi clientă acolo. Dar dacă o fi una fidelă, o fi văzând agenta de pază cu bushy upper lip şi o fi zis că e la modă….
