Feeds:
Posts
Comments

Archive for February, 2008

And the winner is…

😀 Spun direct: am câştigat un ipod shuffle! ES!!! 😀 De fiecare dată când a venit vorba despre un concurs cu trageri la sorţi nu am câştigat. Acuma pentru concursul b24fun a fost nevoie să îmi exprim părerea faţă de un anumit subiect. Deci a fost un subiect de creaţie, da? 😛

Concluzii:

  • Dumnezeu îţi dă dar nu îţi bagă şi în traistă. Adicătelea ca să câştig, bag seama că trebuie să muncesc. Ce cupoane şi taloane de completat? I le las lui Ogică 😀
  • nu o să mă mai înnebunească vreo manea de metrou sau vreun copil fiţos prematur care se crizează toată autostrada că nu mai vrea jucăria aia de la Happy Meal, cu toate că la Mc a schimbat-o de vreo 4 ori.
  • din nou ES,ES,ES 😛

Read Full Post »

O şmecherie

Ştiţi prieteniile acelea lungi, de încep prin faţa blocului, la un şotron? Mi-am dat seama zilele astea că prima prietenie activă şi în prezent ţine de pe la 10 ani. Şi că nu s-a întâmplat să fie o prietenie între două fetiţe care coseau rochiţe la păpuşi. Totul a pornit de la bicicleta lui verde pe care mi-ar fi oferit-o oricând în vacanţa de vară dintr-a 4-a spre a 5-a. Nu ştiu dacă doar mie mi-ar fi dat-o dar aşa îmi plăcea să cred.

După atâţia ani aflu că m-a remarcat prima oară – nu râdeţi, că o fac eu pentru voi 😀 – la Miss Puritate, clasele 1-4, faza pe judeţ. Nu am întrebat dacă s-a întâmplat aşa pentru că am câştigat concursul pentru că ştiu sigur că pentru el it’s not just the pretty face. Serios! Păi mi-a zis odată, când am făcut 18 ani, să fiu deşteaptă dar fără frică. Deci… 😉

Iar de când am început într-a 11-a să comentăm la ore, şuşotind, episoade din Seinfeld, o ţinem tot într-o hlizeală. Chiar dacă petrecerea la care suntem e de doi lei. He makes my day doar când aud că îmi spune: “Băi, şmeche!”. Şi mă enervează doar atunci când vorbeşte mai mult ca mine. Dar îl las, că le zice bine. Cum spunea şi un prof despre el: “Băi, Cezarule băi, tu o să ajungi mare!”.

Read Full Post »

Mustăceală continuă

A trecut şi primul weekend primăvăratic (neoficial). Ieri mi-am băut cafeaua pe scările de la bucătărie. M-a zumzăit o albină cu insistenţă, m-a bătut soarele până m-a luat lenea aia mai mare, trădată de un zâmbet care semăna mai mult a mustăceală aşa… 😉 .

Când eram mică, mamaia îmi zicea că ştia că dacă aveam zâmbetul aşa plănuisem deja cine ştie ce aventură. (Îmi zicea ea într-un fel, vă spun eu mai târziu cum). Cred că mustăceam des şi mă furişam din curte indiferent dacă mi se umpleau cizmele cu noroi de abia le mai târam sau dacă era vreun vifor şi, ca un copil mucos ce eram, îmi îngheţau mucii întinşi pe obrajii deja scorojiţi de vânturi tomnatice. Iar vara plecam pe arşiţa mai mare, în picioarele goale prin praful brăzdat doar de vreo urmă de şarpe sălbatic. Primăvara, din păcate, era sezon scurt pentru mine. Ba făceam pojar, ba pojărel, ba îmi apărea pe lângă năsuc curu’ găinii. Nu ştiu nici acum cum se numeşte ştiinţific boala asta. Ceva ca nişte pete apărute din cauza vântului rece al dimineţii. Mă spălam pe ochi şi lăsam vântul să usuce apa. Şi de aici curu’ găinii.

Dar vă ziceam că de dimineaţă m-a trădat aceeaşi mustăceală. Am plecat de acasă şi am rătăcit pe drumuri vreo 5 ore. Fără vreo destinaţie premeditată. Dar am ajuns să mă bată soarele pe pod la Cernavodă.

Când mă întorc acasă, cu mustăceala încă vizibilă, mă întreabă mamaia, în vizită zilele astea:
– Unde ai fost, fă, pulăroaico?!

Aşa îmi zicea şi când eram mică. Evident că vroiam să ştiu ce înseamnă. Iar ea îmi explica mereu râzând că înseamnă a umbla mult, a hoinări. Şi de atunci, mult timp, nu am crezut că rădăcina apelativului are ceva obscen şi ruşinos în ea. Poate d’aia când am învăţat să citesc şi am văzut scris pe un perete,cu o bucată de b.c.a, cuvântul pula l-am citit cu voce tare, fără nicio reţinere. Maică-mea m-a tras de ureche şi eu nu pricepeam ce e rău în asta. 🙂

Şi uite cum azi, exact ca atunci când eram mică, o văd pe mamaia cu mâinile în şold, nedumerită că nu ştie unde am pulicărit atâtea ore. Păi da, ce credeaţi? Că nu există şi verb? 😀 Dar p’ăsta l-am auzit şi eu azi pentru prima oară. Mamaia e o figură. Ştia sigur că mă dă pe spate cu pulicăreala. Am râs amândouă până o aud zicând:
– Fă, creţulino! Tu de mică ai fost miezoasă!
– Auzi, bre? Păi ori miezoasă ori pulăroaică?
– Mânca-te-ar puricii! Aşa vorbeşti tu cu mă-ta ‘marea?

Am mustăcit în continuare, cu soarele bătând pe noi doua, ţinându-ne în braţe.

Read Full Post »

N-am cuvinte

Sala de aşteptare a unei clinici. Oameni care îşi muşcă buza de jos, îşi freacă palmele, se uită la ceas insistent, oftează sau se uită în gol. Toţi îşi văd de ale lor, din când în când mai schimbi un zâmbet cu vreo asistentă, că nu se ştie când ai nevoie de ea 😉 . Sau asistent, după caz. 😀

La un moment daaaaaaat, se deschide uşa şi apare o trupă de burtoşi. D’ăia cu pantalonii sub burtă, geacă de “pele” obligatoriuuuu, cu elastic care forţează pe buric. Se pun strategic pe canapele diferite, faţă în faţă. Îşi întind picioarele ocupând un sfert din holul de acces. Cu ele depărtate, ce credeaţi? Că dacă le ţineau apropiate, unul peste altul, nu mai puteam vedea noi, sărmanii în aştepare şi chin, priveliştea burţii încolăcite şi bijuteriile din naştere.

Fâş, fâş. Ptiu.Fâş. În traducere: burtoşii apucă fiecare câte o revistă şi cu degetele lor tăbăcite, încep să le răsfoiască însetaţi. Din când în când îşi mai umezesc deştul arătător, că s-a lipit pagina. Deci ptiu, ptiu.

Revistele -cu maşini- erau tocma’ bune ca să îi stârnească la un mic dialog.

Burtosu’1: Beeei, ia dă la pagina 4. Vezi că-i un Audi la prădat. Moamă ce genţi are.

Burtosu’2 : Îhââââââââm. E de belea. Da’ are cai puţini. Du-te, bă dă p-aci…păi io mă plimb cu catâru??

Fâş, fâş. Fără ptiu, că probabil încă mai era umed de data trecută

B2: Băi frate.Uită-te mă la Honzile alea!!!! ‘S de beleaaaaaaa

Deodată, nimeni nu mai ofta, nimeni nu se mai uita în gol. Dar ne muşcam buza în continuare, să nu izbucnim în râs.

Read Full Post »

I’m melting

Sade Lovers Live: un concert minunat, cu un sunet impecabil- în primul rând- şi cu melodii care când te fac să te îndrăgosteşti, când să suferi cu toată amărăciunea.

Vi-l foarte recomand!

My favorite swhirly-mix: Somebody Already Broke My Heart şi Never As Good As The First Time

Read Full Post »

The best place for…

…waiting. No matter who or what or for how long…

sf.jpg

Read Full Post »

Declaraţie

Stătea cu spatele la mine, pe picioarele mele. L-am luat în braţe. Îşi  lasă capul pe spate şi mă  priveşte. Zâmbeşte cald şi se întoarce să mai deseneze ceva. Apoi brusc începe să se foiască. Fuge în altă cameră. După câteva minute se întoarce înapoi la mine şi îmi spune: “Auzi, auzi, vino până undeva! “. Mă ia de mână, mă duce pâna undeva, se uită la mine şi îmi spune: ” Ai un zâmbet foalte fumos! “. Îmi zâmbeşte şi fuge iar.

Iar eu am rămas în mijlocul camerei, cu un zâmbet cu siguranţă mai frumos şi mai natural ca niciodată. Copiii sunt sinceri!

Read Full Post »

Older Posts »