Feeds:
Posts
Comments

Archive for November, 2008

Da, da! Şi biscuit, şi ciocolată. Prepararea caramelului, un desert atât de senzual şi de fin, atât de dulce şi de catifelat, implică muuuuuuuultă răbdare. Şi pasiune, şi perseverenţă, normal! În lipsa unui lapte special pentru aşa ceva (lapte condensat), se pun într-un vas, pe foc, lapte normal, unt şi zahăr, de rezultă o explozie calorică, amplificată de câteva linguri de miere.

O reţetă luată de aici

Caramelul în devenire. Primele 45 de minute de amestecat aproape continuu

01

După alte 45 de minute

5

Ultima jumătate de oră

6

Dacă nu ar exista riscul să se închege, l-aş lăsa să curgă în voie aşa…

7

…peste un aluat de tip biscuit…

18

…şi rezultă…

8

Dulceaţa se potoleşte cu o glazură de ciocolată neagră, pe care o putem lăsa să curgă încetişor şi pe care putem să lăsăm urme, artistice, sau de dragoste, de poftă, de fericire…. Fiecare cum se pricepe 😉

02

Se lasă la răcit , pe timpul nopţii, departe de vreo pisică mustăcioasă, care dă târcoale bucătăriei, departe de căţei răsfăţaţi, care au un radar olfactiv performant, nu glumă! Şi, desigur, departe de toţi cei care vor să treacă cu degetul prin vas, pentru a obţine acel melanj grozav de cioco şi caramel, care se înfăşoară spiralat pe el pentru ca apoi să se lipească uşoooor pe buze.

A doua zi, se taie în cubuleţe mai mici ( spuneam mai sus de calorii 😀 ) Cele trei straturi: biscuitele-tare, caramelul- nu moale, nu tare, ci elastic, şi glazura- tare, toate acestea se taie frumos dacă se înmoaie cuţitul în apă caldă, pentru fiecare cubuleţ.

15

Să testăm elasticitatea…

14

Se împachetează frumos, cu mult drag, pentru cei care se gândeau de atâta vreme la el 😀

03

Advertisements

Read Full Post »

De când eram micuţă, mamaia m-a încurajat să îmi amestec degeţelele prin vreun aluat de plăcintă, de turtă sau de cornuleţe. Furam din cocă, o modelam sub formă de ursuleţi, inimioare, fundiţe sau împletituri. Fugeam cu ele în palmă şi le puneam direct pe plită, neştiind că se vor lipi acolo sau că vor scoate fum. Dar erau bune. Dacă până şi tataie mânca…  😀

Sunt bune, bre?

Bune, băi, Andrei! Da’ cu gust de fum şi cenuşă…

Eram atât de încântată… Prima prăjitură, făcută pe ascuns, pe la vreo 10 ani. Era cu vişine şi, în loc să fie acrişoară, era sărată. Păi dacă în reţetă scria un praf de sare, eu am pus vreo trei, că mi s-a părut prea puţin unul singur 😀 Mamaia era mândră şi şuşotea cu tataie, să nu care cumva să spună că-i sărată, că mă ştiau orgolioasă 😉

Când am înţeles ce înseamnă un praf de sare, am început să mă ocup să fac dulciurile de Crăciun sau de Paşte, sarmale, sosuri sau salate. Iar mamaia stătea lângă mine şi îmi dădea indicaţii, mă sfătuia cum să fac şi tresărea la cea mai mică ezitare a mea. Şi dacă ceva nu ieşea cum trebuie, se băşica de supărare, şi pentru mine.

Totuşi, niciodată nu m-a lăsat să fac cozonac. Când eram mică, mă trimitea cât mai departe de ei, că mă vânturam pe uşi şi, cum cozonacii au nevoie de multă căldură, eu numai asta nu le ofeream… Când am mai crescut, tot nu m-a lăsat:

Nu, mânca-te-ar mamaia, că trebuie frământaţi bine de tot, şi luaţi aşa….Lasă…

Ea uita mereu că nu mai avea de muuuulţi ani putere în braţe şi că eu crescusem şi aveam… Până în ziua de azi m-am tot gândit că e ceva să faci cozonac. Mamaia îmi zicea că femeia adevărată trebuie să ştie să facă un cozonac, care să se desfacă fâşii-fâşii.

Azi, mi-am luat inima în dinţi şi am făcut, cu multă dragoste, doi cozonaci. Pentru ea! 😀 Cu şi mai multă dragoste!

P.S: nu ar fi ieşit aşa dacă nu era mami, care să îşi dea cu părerea. Dar atâta! 😉

Reţeta de aici. Mulţumesc

Read Full Post »

Exact ca atunci când eram copil, când puneam un preş pe iarbă şi adormeam cu ochii în soare, la pieptul bunicului.

imgp1404

De mică m-am jucat cu focul. Nu doar o dată m-am fript pe mâini, încercând să deschid uşiţa interzisă a sobiţei. Iar odată am dat foc la două căpiţe de fân, cât să ajungă pentru o iarnă luuuuungă, şi cât să se vadă fumul până în fundul satului. În alt episod despre asta 😉

imgp1457

imgp1458

Read Full Post »